Visinele isi au originea in nordul Iranului si Turkmenistan, de unde au ajuns in Europa. In general se cultiva in zone cu multa umezeala, perioada de recoltare fiind in lunile iunie – iulie.
Inca de la inceputul verii pietele sunt invadate de visine, fructe datatoare de energie, cu un continut mare de saruri minerale si vitamine. Sunt folosite de gospodine la prepararea prajiturilor, siropurilor sau a torturilor.
Visinele sunt o sursa bogata de minerale (fier, potasiu, calciu, magneziu, zinc si cupru), vitamine (E, B1, B2, PP si caroten) si unele substante care scad actiunea de coagulare a sangelui. Pigmentii si acidul ascorbic intaresc si tonifica vasele de sange, scazand presiunea arteriala si crescand imunitatea organismului impotriva bolilor.
Decotul de frunze de visin se foloseste in tratarea icterului de natura infectioasa, iar sucul de visine cu lapte este folositor impotriva afectiunilor articulatiilor. Sucul si pulpa fructului se mai folosesc si in constipatiile cronice si tratarea starilor febrile.
Visina contine glicozida, o substanta vegetala naturala activa din punct de vedere biologic ce ajuta la tratarea unor boli ale sistemului nervos si ale stomacului. Visinele uscate si congelate pastreaza o mare parte din calitatile fructelor proaspete.
Sucul de visine este contraindicat celor cu aciditate mare a sucului gastric, celor ce sufera de diabet zaharat, ulcer gastric, diaree sau afectiuni ale plamanilor.
