Fructe si legume

Feniculul - Foeniculum vulgare Mill. (Fam. Umbeliferae)

Feniculul este o planta ierboasa, inrudita cu anasonul, originara din sudul Europei, cunoscuta inca din vechime pentru frunzele si fructele sale folosite in alimentatie. La noi in tara creste numai cultivat.

Dupa regiuni, feniculul poarta numele de: anason-mare, anason-dulce, anason-nemtesc, chimen-dulce, secara-de-gra­dina, molura, fincen, hanus.

In scopuri medicinale, de la aceasta planta se folosesc fructele - Fructus Foeniculi.

Fructele sunt bogate in ulei volatil, placut mirositor, ulei gras si zaharuri care-i dau gustul dulceag. Feniculul are proprietatea de a stimula secretia laptelui (galactogog) si a mari diureza. Singur sau in asociatie cu chimionul se reco­manda mamelor care alapteaza.

In acelasi timp, feniculul absoarbe gazele ce se formeaza in stomacul sugarilor, linistind astfel crampele (carminativ). Acelasi efect are si asupra adultilor care se simt balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta asupra spas­melor muschilor bronhici, linistind tusea convulsiva si astma­tica. Totodata, usureaza expectoratia in tusea bronsitica. Fiind placut la gust se recomanda mai ales la copii.

In tulburari di­gestive, ceaiul de fenicul aduce o li­nistea spasmelor stomacului si intesti­nelor, calmand dure­rile si restabilind apetitul (pofta de mancare).

Infuzia de feni­cul se prepara din 5-6 fructe la o ca­nita de ceai pentru sugari si dintr-o ju­matate de lingurita de fructe la 250 g apa, pentru adulti

Extern, fenicu­lul se foloseste sub forma de bai in tra­tamentul unor boli de piele, gargara, in inflamatiile gatului si bai de ochi, avand actiune antiseptica.

Feniculul intra in compozitia ceaiu­lui pectoral, a celui contra colicilor si a pulberei laxaltiv-pur­gative.