Fructe si legume

Siropul se obtine din suc natural in amestec cu zahar prin pasteurizare, 2 l de suc si 2 kg zahar, se amesteca intr-un vas din inox pana la dizolvarea completa a zaharului. Se adauga 3 linguri de zeama de lamaie si se amesteca bine. Se obtin cca. 3 l de sirop care se pune in sticle curate, uscate si incal­zite, se astupa ermetic si se pasteurizeaza.

Siropul din afine se mai poate obtine si prin ma­cerarea fructelor. In acest caz, se pun intr-un bor­can 2 kg de afine si se amesteca cu 4 kg de zahar . Se lasa la macerat cca. 30 zile timp in care se agita borcanul de 2-3 ori pe saptamana pana cand zaharul se dizolva complet, apoi se amesteca bine, se stre­coara prin tifon si se toarna in sticle. Sticlele se astupa ermetic si se pun in camara, se pastreaza 12-14 luni.

Coacazele, fructele coacazului (Ribes rubrum), ar­bust fructifer, ramificat de la baza, cu frunze cu cinci lobi, are flori de culoare galbena-vcrzuie, fruc­tele sunt rosii, cu gust acrisor si contin pertine, acid malic, acid citric, acid tartric, vitaminele C, A, B1 B2, P, saruri minerale.

Aceste fructe atat de bine “dotate” de natura mai au si proprietati remineralizante. Toate aceste cali­tati le recomanda in astenii si convalescente, cat si in afectiunile aparatului urinar.

Sucul din coacaze rosii se prepara si se conserva in acelasi mod ca si cel din coacaze negre.

Fructele coacazului negru (Ribes nigrum) au un continut substantial de vitamina C, foarte stabil termic. Contin, de asemenea, saruri de K, Mg, Ca, Na, Fe, Cl, vitaminele A, B1, zaharuri s.a.

Potrivit cercetarilor medicale, coacazele au pro­prietati cu efect tonic general si sporesc rezistenta organismului la infectii se recomanda in ateroscle­roza, in afectiuni febrile, tuse, angina, laringita, in deficiente ale acitatii vizuale.

Materii prime: 1 kg coacaze negre pentru cca. 500 ml suc.

Ustensile de lucru: strecuratoare sau masina pen­tru stors rosii, trei vase din inox sau emailate, tifon, lingurita din inox cu coada lunga.

Mod de preparare. Coacazele se pun in strecura­toare si se spala bine sub jet de apa, se lasa putin sa se scurga, apoi se desprind de pe ciorchine, se in­latura frunzele si fructele depreciate si se aseaza in­tr-un vas.

Se spala strecuratoarea, se aseaza deasupra altui vas si se pun fructele spalate, se tine strecuratoarea cu mana stanga, iar cu dreapta se paseaza fructele pana pulpa se desprinde de samburi.

Dupa ce pulpa a trecut prin ochiurile strecuratorii sub forma de suc, samburii cu coaja fructelor sunt puse din strecuratoare in alt vas deasupra se toarna cca. 200 ml apa rece si se lasa aproximativ 15 mi­nute pentru ca pulpa care a mai ramas pe samburi sa se inmoaie si sa se desprinda mai usor.

Apoi se aseaza tifonul peste vasul in care se afla sucul, se pun samburii si restul de pulpa in tifon si se storc bine deasupra vasului, astfel incat sa se extraga cat mai mult suc, iar pierderile sa fie cat mai mici.

Sucul se lasa cca. 20 de minute sa se limpezeasca si se strecoara din nou prin tifon.

Sucul din coacaze se mai poate obtine cu ajutorul masinii de stors rosii. In acest caz, dupa ce coaca­zele au fost spalate sub jet de apa, se lasa putin sa se scurga si se trec prin masina. Sucul obtinut se lasa cca. 20 de minute sa se limpezeasca, dupa care se strecoara prin tifon.

Recomandare. Sucul din coacaze este acrisor poae fi consumat in stare proaspata imediat dupa obtinere in amestec cu zahar, apa minerala, sifon, apa potabila.

Mai poate fi consumat in combinatie cu alte sucuri, atat pentru gust (fiind acrisor inlocuieste foarte bine sucul din lamaie), cat si pentru culoare.

Mod de servire. Se serveste rece, in pahare de bau­turi racoritoare de tip sonda, in pahare de apa sau in pahare inalte, cu paiul.

Mod de pastrare. Se poate pastra pentru consum imediat 4-6 ore in frigider.

Sucul din coacaze negre poate fi pastrat timp in­delungat (cca. 12 luni) prin congelare. Pentru a-si pastra culoarea se amesteca cu zeama de lamaie (3 linguri la 1 litru de suc) sau vitamina C pulbere (1 lingurita la 1 litru de suc). Se amesteca bine, se toarna in tavitele pentru cuburi de gheata care se introduc in congelator .

Dupa congelare, cuburile se scot, se pun in punga din polietilena si se pastreaza in cosul congelato­rului. Se mai poate congela in pahare din polietilena.

Pentru consum, dupa congelare, cuburile de suc se scot din congelator, se pun in pahare, se adauga zahar si apa minerala, sifon sau apa potabila. Se amesteca bine cu o lingurita din inox cu coada lunga si se serveste din pahare sau cu paiul.

Sucul se mai poate pastra timp indelungat prin pasteurizare.

Galbenelele sunt cultivate prin gradini pentru florile lor galben-portocalii. Poporul le mai numeste filimica, calinica, ochi-galbeni, rosioara sau rujulita.

Florile - Flares Calendulae - contin un principiu amar, ulei volatil, saponine etc. Ele au proprietati cicatrizante si calmante. Ceaiul de flori, care pot fi asociate cu musetel, coada-soricelului, sunatoare, menta si patlagina, se reca­manda in tratarea ulcerului stomacal si duodenal. Datarita principiului amar, flori1e de galbenele maresc secretia biliara (colagoge), utilizandu-se in boli de ficat.

Ceaiul de galbenele mai are proprietatea de a calma durerile menstruale, mai ales la persoanele anemice. Cura se va face cu o saptamana inainte de aparitia fluxului menstrual.

Infuzia se prepara din 2 lingurite de flori peste care se toarna 2 cesti cu apa fierbinte. Dupa 15 minute se strecoara lichidul, care se bea in cursul unei zile, de preferinta pe stomacul gol. Se poate prepara si o infuzie mai concentrata din 4 linguri de flori la 200 g apa. Din aceasta infuzie se beau 3 linguri pe zi. Infuzia facuta din 10 g flori la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vagi­nale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomo­nas vaginalis.

Sub fomna de bai, cataplasme sau tinctura, florile se folosesc ca pan­sament pentru ranile care se vindeca greu, ca ulce­ratii, plagi cu puroi, ar­suri, degeraturi, acnee (cosuri), eczeme, deoarece principiile active din gal­benele au insusirea de a stimula circulatia sange­lui la nivelul tesuturilor, grabind astfel cicatriza­rea ranilor .

Pentru reglarea ciclu­lui menstrual se reco­manda a se lua, de 3 ori pe zi, 30 picaturi de tinc­tura in putina apa.

Cu amestec de 10 g tinctura si 90 g apa fiarta si racita se pot face com­prese la rani, arsuri, ulce­ratii si pentru bolile de ochi. Acest amestec da rezultate bune.

Tinctura de galbenele se obtine prin macerarea a 200 g de flori in 100 g alcool de 70° timp de 8 zile. Galbenelele intra in compozitia ceaiului gastric si aromatizantului pentru bai.

Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate.

Feniculul - Foeniculum vulgare Mill. (Fam. Umbeliferae)

Feniculul este o planta ierboasa, inrudita cu anasonul, originara din sudul Europei, cunoscuta inca din vechime pentru frunzele si fructele sale folosite in alimentatie. La noi in tara creste numai cultivat.

Dupa regiuni, feniculul poarta numele de: anason-mare, anason-dulce, anason-nemtesc, chimen-dulce, secara-de-gra­dina, molura, fincen, hanus.

In scopuri medicinale, de la aceasta planta se folosesc fructele - Fructus Foeniculi.

Fructele sunt bogate in ulei volatil, placut mirositor, ulei gras si zaharuri care-i dau gustul dulceag. Feniculul are proprietatea de a stimula secretia laptelui (galactogog) si a mari diureza. Singur sau in asociatie cu chimionul se reco­manda mamelor care alapteaza.

In acelasi timp, feniculul absoarbe gazele ce se formeaza in stomacul sugarilor, linistind astfel crampele (carminativ). Acelasi efect are si asupra adultilor care se simt balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta asupra spas­melor muschilor bronhici, linistind tusea convulsiva si astma­tica. Totodata, usureaza expectoratia in tusea bronsitica. Fiind placut la gust se recomanda mai ales la copii.

In tulburari di­gestive, ceaiul de fenicul aduce o li­nistea spasmelor stomacului si intesti­nelor, calmand dure­rile si restabilind apetitul (pofta de mancare).

Infuzia de feni­cul se prepara din 5-6 fructe la o ca­nita de ceai pentru sugari si dintr-o ju­matate de lingurita de fructe la 250 g apa, pentru adulti

Extern, fenicu­lul se foloseste sub forma de bai in tra­tamentul unor boli de piele, gargara, in inflamatiile gatului si bai de ochi, avand actiune antiseptica.

Feniculul intra in compozitia ceaiu­lui pectoral, a celui contra colicilor si a pulberei laxaltiv-pur­gative.